file de jurnal
...imtre doua lumi...

...intre doua lumi...
     media: 4.76 din 50 voturi

Frumos mai e sa poti visa, dar greu mai e cantd te cobori din nou in realitate! Bine mai e cand poti zambi, dar dureros cand tot ce iti doresti e sa plangi ca sa iti poti alina oarecum durerea! Eextraordinar cand ti se intampla o minune, dar oribil cand te trec fiorii unei nenorociri! Ramai fara cuvinte cand cineva iti spune ca insemni ceva pt el, dar nu-ti poti gasi cuvintele cand rautatea celor din jur te lasa sa respiri un minut macar! Cand plangi de bucurie, cand plangi de durere! Toate astea nu fac altceva decat sa ma duca cu gandul la existenta a doua lumi paralele, a caror efecte asupra noastra difera. Sunt doua lumi aflate la poli opusi, care ne fac sa ne simtim in rai sau iad. Ce e intre? As putea spune oameni si vietile lor, destinele lor?Who knows?

  postat de adryanna in 2006-02-28 19:11 | Trackback 2 comentarii

nu e usor..nu e nici greu...
     media: 4.76 din 33 voturi

Cu probleme sau nu, cu zambete sau lacrimi, cu bucurii sau nu viata e frumoasa si merita macar sa incercam sa o traim asa cum trebuie!Ar trebui sa ne bucuram zilnic k suntem inconjurati de oameni carora le pasa de noi, oameni care ar suferi enorm dak nu e bine la noi in ganduri.Ar trebui sa ne bucuram ca mai exista oameni care stiu sa daruiasca celorlalti, tre sa ne bucuram ca ink mai vedem lumina soarelui si mai simtim caldura soarelui.Eu am de gand sa ma bucur mai mult de viata si de ce ea are sa-mi ofere: rele sa bune sunt ale mele si tre sa stiu sa le gasesc ordine si sa merg mai departe!Ozi fara zambet e o zi pierduta!Voi incerca sa deschid mai des ochii la cei din jur, fara a ma lasa influentata de ce au ei de gand sa faca(fiecare cu a lui si totusi impreuna). Tot ce imi doresc acum e sa ajung acasa si de acolo la tara unde sper sa-mi gasesc linistea pr 1 sapt, cu alte cuvinte sa-mi reincarc bateriile pr ceea ce va urma. Abia astept sa vad fata bunicii care sa ma priveasca tot ca pe un copil, sa ma intrebe ce am mai facut, sa-mi dea tot felul de sfaturi pe care l-am auzit de atatea ori(ea se face ca nu pricepe lucrul asta-vrea sa fie sigura ca le-am bagat la cap).Mi-e dor sa mai fiu o data nepotica draga ce vine in vizita la bunici si se simte acolo ca in basm. Doar ca nu o sa mai vad totul ca atunci...asta e viata merge inainte! Aici o sa mai revin probabil cu rezultatele de la examene sau abia dupa vacanta cand o sa am multe de spus. Momentan sunt bine si sper din toata inima sa fiu ceva vreme tot asa! Inchei aici intr-un ton cat se poate de optimist toate astea pt a-mi insufla oarecum sentimentul atat de placut ca toate merg bine! Cam asta e ne "auzim:mai tarziu!

  postat de adryanna in 2006-02-10 08:28 | Trackback 0 comentarii

...sa fim optimisti...inca putin si trece...
     media: 4.46 din 37 voturi

E tare greu sa intelegi care e rostul vietii, adevaratul sens...pote doar cand ajungi aproape de sfarsit incepi sa pricepi cum se traieste de fapt.E dureros, dar nu e altceva decat adevarul. I ultima perioada am trecut printr-o intrega serie de sentimente, uneori chiar contradictorii, iar asta nu imi spune decat ca trec printr-o perioada care isi va lasa oarecum amprenta pe ceea ce va urma. Sesiunea nu mi se pare a fi chiar asa de infricosatoare atattimp cat profesorul e atat de intelegator incat sa scoata din tine ce e mai bun fara ca tu sa-ti dai seama prea mult de asta(se intampla cam rar asta in Romania de azi!!!). Prinul examen l-am luat cu 9 desi nu ma asteptam sa fie asa. In fine celelalte o sa fie mai darnice. Mai am o singura saptamana in care tre sa ma pregatesc din plin pt ce a mai ramas.
Am planuri mari pt mini vacanta care ma asteapta: am de gand sa ma dedic in totalitate celor care au insemnat trecutul pana acum: familie, fosti prieteni, cunostinte mai vechi, diriginte,fosti profesori...Vreau sa fie ca si cum as deschide cufarul cu amintiri...sa vad locurile unde am copilarit, oamenii pe care i-am cunoscut si de cele mai multe ori i-am iubit, cei care m-au urat sau m-au ranit...lacrimile, amintirile, bucuriile, visele ...tot ce tine de domeniul trecutul si pana acum nu am reusit sa le asez asa cum mi-as fi dorit. Poate ca e monentul in care am primit puterea sa infrunt trecutul si sa-l pun la punct.Unele momente ma fac sa plang de bucurie altele doar sa plang...ideea e ca am nevoie de lacrimi sa-mi reinprospatez ce a mai ramas bun in sufletul meu; e timpuloarecum sa fac ceva in genul unui bilant (care sper sa fie unul de folos). Cei dragi mi-au ramas aproape si trebuie sa marturisesc k de multe ori m-am indoit de fidelitatea lor(asta e una dintre greselile care trebuie rectificate), prin asta se explica de ce e nevoie de o reactualizare a trecutului. Probabil toti au trecut la un moment dat pin asta ...e si randul meu!
Da mai e putin si trece ...sesiunea care imi daduse atat bataie de cap...dorul de a-mi vedea pe cei dragi...situatiile care nu faceau altceva decat sa ma sufoce...imaginile urate despre cei din jurul meu..toate trec asa cum si viata trece, ink astept sa vad care e adevaratul efect miraculos al iubirii(care, din spusele celorlalti, te face parca sa renasti pt a 2-a oara- asa o fi!) Daca am reusit sa raman pe pozitii pana acum sper sa nu imi scape totul pe ultim asuta de metrii, desi inca ma itreb de ce trebuie sa fie lumea asa de rea(poate ca asa i-a fost scris!:) Eu continui sa fiu cat se poate de optimista ata pt mine cat si pt ceilalati:ink mai cred ca am puterea sa-i mai ajut pe cei care au nevoie de mine! Tot ce imi doresc este sa nu-i dezamagesc pe cei care tin cu adevarat la mine!

  postat de adryanna in 2006-02-04 09:44 | Trackback 0 comentarii

...in ajun de examen...
     media: 4.80 din 20 voturi

Da, in sfarsit imi vine si mie randul sa ma prezint la primul examen din viata mea de student...Ca de obicei nu am foarte multe emotii, si astea care sunt sper din toata inima sa fie constructive! In acelasi timp imi doresc sa am parte de un examinator cat se poate de intelegator(asta ar fi din start o problema pt mine). De altfel toate bune si frumoase...Ah!am uitat sa amintesc de prima mea experienta intr-o sala de bowilling, unde am mers cu prietenii de pe aici. Desi am iesit pe ultimul loc(cel mai nepretios lucru) m-am distrat cat pt zece. Probabil perioada de sesiune ne-a ajutat sa ne dezlantuim asa! In ciuda faptului ca mi-am rupt o unghie totul a fost super ok. Spre mirarea mea am reusit sa uit pentru ceva vreme de toate lucrurile aiurea ca mi s-au intamplat in ultima perioada. E un lucru f interesant cum in ultimul timp trec atat de repede de la o stare la alta...acum rad, si cred ca toate au luat sfarsit si cand colo un singur gest sau privire ma poate face sa reintru intr-o stare de adormire, in care tot ce fac e sa-mi reanalizez viata de nu stiu cate ori. Imi vad ink o data greselile, defectele, prietenii, familia, lacrimile, zambetele, locurile pe unde am umblat, momentele in care am plans si am ras in acelasi timp...dar toate trec...Si tocmai de acea m-am hotarat, pt a nu stiu cata oara sa nu cedez si sa merg mai departe, cu toate gandurile de bine indreptate catre cei dragi mie.Pana la urma dak de acum incep sa-mi fac probleme de genul asta...o sa imbatranesc devreme si nu e bine!Din seria noutati as putea spune ca mi s-a facut dor de cei de la tara si primul lucru pe care il fac cand ajung acasa este sa merg la bunici asa cum o faceam intotdeauna. Ala e unul din locurile in care ma simnt mai bine decat acasa, dak se poate spune asa. E locul in care ink ma simnt a fi un copil, tare curios de a incerca experiente noi, care are nevoie de protectie, mereu centrul atentiei celorlalti.
Pentru ca tot am vb de momente remarcabile, as putea spune cate ceva despre unul care mi-a venit in minte acum si ma refer aici tot la perioada in care obisnuiam sa merg in vacante pe la tara. Cel mai mult imi placeau serile si diminetile: dimineata ma trezeam in mirosul placut al reginei noptii, floare pe care obisnuieste bunica sa o rasadeasca din timpul primaverii impreuna cu unul din nepoti(cel care are norocul sa fie prin apropiere).Nu se poate descrie senzatia pe care o traiesti in monentele alea; de fapt nici nu-ti dai seama de asta; dupa o noapte in care incerci sa-ti cauti un loc cat se poate de racoros pt a reusi sa adormi, te trezesti intr-o camera plina de racoare si mireasma de flori... ce mai pare o imagine rupta din rai si nu-ti poti dai seama dak ink visezi sau deja te-ai trezit. Iar seara obisnuiam sa o petrec alaturi de cei dragi in jurul mesei, pe care o pregateam impreuna, discutand pataniile de peste zi; tot acum are momentul in care se aflau si "barfele" din sat care pt mine luau o dimensiune cosmik(dar ce sa zic eram totusi un copil...)
Poate o sa mai continui si altadata lista asta, ma face sa ma simnt mai bine...dar pana atunci concentrare maxima pe examene

  postat de adryanna in 2006-01-30 07:18 | Trackback 0 comentarii

Just another day...
     media: 4.91 din 21 voturi

Se poate spune si asa ..De o saptamana incoace fac cam aceleasi lucruri: somn, cursuri, masa, cursuri, scurte plimbari, cursuri, s.a.s.m.d.Cu alte cuvinte cursurile au un loc cat se poate de privilegiat...sper sa fie doar ceva de moment si lucrurile sa se schimbe in bine! Imi revin eu! Altceva ma framanta pe mine de ceva timp si anume chestia aia pe fond moral care apare exact cand ai mai putin nevoie de ea...de obicei tinerii ii spun "criza existentiala", dar cred ca e prea mult spus(dar cum le mai place tinerilor sa exagareze!).Se pare ca s-au adunat prea multa intr-un timp cat se poate de scurt: odata ar fi familia, un lucru ffffimportant pt mine, apoi prietenii...care mi-au facut doar ...si culmea chiar acum cand aveam cel mai mult nevoe de ei ...Asta e se mai intampla si la case mari!
O sa incerc sa trec si peste perioada asta care mi-a dat atata bataie de cap. Mi-am dorit sa am parte cat mai repede cu putinta de o schimbare, de ceva care sa ma faca sa uit toate grijile de acasa, Am crezut ca ma va ajuta cumva faptul ca am intrat la facultate in alt oras decat cel in care locuiam; la inceput totul parea sa mearga cum nu se putea mai bine, dar nu a tinut prea mult, era mult prea frumos(intrasem intr-un colectiv nou care ma accepta asa cum eram- era tot ceea ce imi doream de la niste viitori prieteni- nu a fost de cat o masca pe care se pare ca o afiseaza toti pentru a creea o buna impresie)adevarul a iesit la ceva timp si un alt zid urma sa se darame la mine. Acum nu mai imi pasa ce cred altii despre mine, e doar o chestiune de moment; am realizat ca locul meu in lume e al fiintei care se incapataneaza sa nu-si accepte conditia, luptand daca se poate si cu "morile de vant".Ma incapatanez sa ma schimb astfel incat sa fiu bun cu cine merita si nu cu toti...dar sa las asta in grija altora si sa ma ocup de lucruri mai frumoase ... ca slava Domnului sunt atatea pe lumea asta.Promit ca mesajul urmator sa fie mai optimist si cine stie poate plin de rezultate bune(o sa fac un clasament probabil).Gata inchei cu speranta de bine!!!

  postat de adryanna in 2006-01-28 11:30 | Trackback 0 comentarii

pagina urmatoare >>


   
 
Powered by www.ablog.ro
X
Termeni si conditii de utilizare